Excerpt for In lumea copilariei by , available in its entirety at Smashwords

In lumea copilariei



Copyright 2017 Iulia Dora Covaliu

Published by Iulia Dora Covaliu at Smashwords




Smashwords Edition License Notes

This ebook is licensed for your personal enjoyment only. This ebook may not be re-sold or given away to other people. If you would like to share this book with another person, please purchase an additional copy for each recipient. If you’re reading this book and did not purchase it, or it was not purchased for your enjoyment only, then please return to Smashwords.com or your favorite retailer and purchase your own copy. Thank you for respecting the hard work of this author.

Cuprins



Prolog

Lumea lui Mos Craciun

Capitolul I - Laponia

Capitolul II – Renul Rudolph

Capitolul III – In casuta Mosului

Capitolul IV – La drum

Capitolul V – Noaptea de Craciun

Capitolul VI – Din nou in Laponia

Zece catelusi

Capitolul I - Nasterea

Capitolul II – Peripetiile celor zece nazdravani

Capitolul III - Negrutul

Capitolul IV - Baltatul

Capitolul V – Curiosul si Albisoara

Capitolul VI - Prostutul

Capitolul VII - Grasutul

Capitolul VIII - Frumusica

Capitolul IX - Plangacioasa

Capitolul X - Norocel

Despre autor

Alte aparitii editoriale ale acestui autor







Prolog



Cartea “In lumea copilariei” contine doua povesti despre cei mai buni prieteni ai copiilor: cainii, respectiv Mos Craciun. Cu totii sunt prezenti in inimile lor, bucurandu-le viata si facandu-i sa traiasca multe clipe magice prin emotia pe care o transmit.




Lumea lui Mos Craciun

Capitolul I - Laponia

Intr-un satuc mic, uitat de lume, mai multi copii se hotarara intr-o zi sa afle cu exactitate daca Mos Craciun exista sau nu. Cei patru, doua fetite si doi baieti, pe nume Lisa, Aurora, Matei si Marius, se gandeau mereu cu indoiala in suflet ca parintii lor ii pacaleau an de an, spunandu-le ca Mos Craciun soseste, cand de fapt ei erau cei ce le pregateau cadourile si le puneau sub brad.

- Oare la noi Mosul nu ajunge pentru ca nu suntem suficient de cuminti? De aceea parintii nostri ne pun cadouri sub brad, ca sa nu fim suparati? Sau de fapt Mos Craciun nu exista? intreba Matei curios.

- Ba sigur ca exista! Eu am auzit ca locuinta lui este in Laponia. Asa mi-a spus mie bunica, raspunse Lisa.

- Dar daca el exista, cum poate sa ajunga in aceeasi noapte la toti copiii de pe lume? Eu nu cred ca este posibil asa ceva. Chiar daca ar avea o saniuta care zboara cu viteza vantului, tot nu ar reusi, spuse Marius.

- Atunci putem face un singur lucru: sa mergem in cautarea lui pana in Laponia si sa aflam o data pentru totdeauna daca exista sau nu exista! Pentru ca acum suntem copii mari si putem afla singuri adevarul, nu trebuie sa ne bazam numai pe povestile spuse de parinti.

Si astfel cei patru inhamara un cal la o saniuta si plecara din micul lor satuc spre Laponia, tara zapezilor vesnicelor si casa lui Mos Craciun, unde se zvonea ca acesta isi avea atelierul si impacheta toate jucariile cerute de copiii cuminti, punandu-le in cutii multicolore, legate cu fundite frumos colorate, ce urmau sa ia drumul oraselelor unde aveau sa fie lasate.

Se mai spunea si ca Mosul era un batran mare si gras, cu barba lunga si par alb, imbracat tot in rosu. De obicei avea o desaga in spinare, plina cu minunatii care trebuiau impartite copiilor, minunatii impachetate cu grija de ajutoarele lui, spiridusii, care le si fabricau.

- Mergi mai iute, calutule, avem drum lung pana in Laponia, spuse Aurora, fermecata de peisajul de vis prin ce se desfasura in fata ei.

Totul era acoperit de o zapada mare si pufoasa, iar din cer nu conteneau sa cada fulgi albi de nea, ce li se asezau pe caciulite, imbujorandu-le obrajorii si facandu-i sa se bucure de privelistea minunata ce ii inconjura.

- Nu il grabi, Aurora, s-ar putea sa oboseasca pentru ca avem un drum foarte lung de facut, spuse Matei, ingrijorat de lupii ce puteau sa le atace calul.

- Daca vom fi atacati de haitele de lupi din aceasta padure? Ce ne vom face? intreba Marius, parca citindu-i gandurile.

- Vom aprinde tortele pe care le-am luat de acasa, iar ei vor fugi speriati. Nu o sa ne lasam mancati de lupi! raspunse Lisa hotarata.

In calea lor se ivi un iepuras speriat, ce trecu pe dinaintea calului, oprindu-l din mersul sau.

- Unde va duceti cu asa o viteza, fratilor? Toate animalele padurii v-au simtit. Faceti prea multa galagie! Chiar si eu cu puii mei am iesit din scorbura sa vedem ce se intampla, spuse acesta tremurand din toti rarunchii.

- Mergem in Laponia sa il cautam pe Mos Craciun, daca acesta exista! exclama fericita Lisa.

- Bineinteles ca exista! Toata lumea a auzit de Mos Craciun. El nu face cadouri numai copiilor. Cand pleaca la drum cu sania lui mare ne lasa si noua saci intregi de bunatati: mancare din belsug, precum si caciulite si fularase.

- Vezi? spuse Aurora catre Lisa. Ti-am spus eu ca Mosul chiar exista!

- Vom ajunge in Laponia si vom vedea daca este asa, spuse Marius.







Capitolul II – Renul Rudolph

Si astfel trecu prima noapte in intunericul padurii, cu ger puternic de inghetau si pietrele, facandu-i pe cei patru copii sa se tina in brate si sa se inveleasca cu paturi groase, fiind prima lor noapte sub cerul polar.

- Uite Carul Mare si Carul Mic! striga Marius.

- Si Steaua Nordului, cea care ne va calauzi, spuse Lisa.

- Totul e minunat aici, aproape ca nu imi mai vine sa ma intorc acasa. Ce scoala si ce lectii? spuse Matei.

In acel moment fericirea copiilor fu intrerupta de lupii ce iesira din padure si venira grabiti spre calul caruia ii simtisera mirosul proaspat.

- Astazi avem mancare, fratilor! spuse unul dintre ei.

- Si animale, si oameni, raspunse seful haitei.

Cu teama in suflet ca acestia ii vor manca pe nerasuflate, Marius incepu sa strige:

- Stati putin, dragutilor. Nu o sa va facem nici un rau, cu toate ca am putea pentru ca avem foc la indemana. Noi dorim doar sa ajungem in Laponia pentru a-l gasi pe Mos Craciun si pentru a ne asigura ca acesta exista.

- Sigur ca exista, raspunse seful haitei. Va putem insoti noi o parte din drum. Dar la un moment dat va trebui sa renuntati la calul vostru pentru ca nu poate face fata zapezilor mari din Laponia. Pe drum veti intalni mai multi reni care va vor duce exact spre casa lui Mos Craciun daca ii veti inhama la saniuta.

Dupa ce ii conduse pana la marginea padurii pe cei patru copii care aproape inghetasera de frig in saniuta, seful haitei de lupi se opri si le spuse sa deshame calul.

- Lasati calul sa plece, se va intoarce acasa in siguranta. Pe voi va va conduce mai departe un ren. Insa eu trebuie sa plec pentru ca, daca acesta imi simte mirosul, cu siguranta nu se va apropia.

- Multumim si drum bun, strigara copiii dupa haita de lupi.

Dupa ce ramasera mai mult timp in zapada sub ninsoarea rece si pufoasa a fulgilor de nea, din departare se vazura niste coarne mari si frumoase, iar un ren simpatic cu ochii ca doua margeluse veni degraba spre ei.

- Eu sunt renul Rudolph si va voi conduce spre locul in care doriti sa mergeti, spuse acesta.

- Spre casa lui Mos Craciun! strigara toti patru in cor.

- Atunci asa sa fie! raspunse acesta.

In timp ce renul tragea saniuta cu cei patru copii veseli, ce radeau necontenit de placerea drumului, in atelierul lui Mos Craciun spiridusii lucrau de zor la fabricarea papusilor, a ursuletilor si a tuturor jucariilor care urmau sa fie daruite celor mici in seara de Ajun. Nimeni nu se astepta sa fie vizitati de cativa copii curiosi, chiar aici, in casuta lui Mosului si in atelierul plin de minunatii.

- Grabiti lucrul, spiridusilor! striga din cand in cand acesta. Maine este Ajunul si toata lumea ma asteapta cu drag. Nici anul acesta nu ii voi dezamagi, asa cum nu am facut-o niciodata. Copiii trebuie sa primeasca tot ceea ce si-au dorit, dupa cum mi-au scris in scrisorile lor pe care mi le-au trimis aici, in Laponia, pe tot parcursul anului.

- Suntem aproape gata, Mosule! strigara spiridusii intr-un glas.

In acest timp Aurora, Lisa, Marius si Matei stateau in sanie si se gandeau cu bucurie ca parintii lor nu ii pacalisera si ca Mos Craciun chiar exista pentru ca si animalele padurii stiau despre el, deci trebuia sa fie adevarat. Din departare se ivi o casuta mare cu lumini aprinse, inconjurata de brazi maiestuosi pe care zapada statea inghetata. Apropiindu-se, isi dadura seama ca inauntru era plin de jucarii, iar uimirea lor fu si mai mare cand renul le spuse ca au ajuns. Acesta le mai spuse ca intai va intra el in casa, sa il anunte pe Mosul despre vizita lor, fiind un lucru neasteptat.

- Stati aici pana il informez pe Mos Craciun despre venirea voastra. Ramaneti in saniuta.

- Du-te repede, pentru ca am inghetat de frig! striga Lisa.

- Mergi degraba, ne este foame! incepu sa planga Aurora.

Renul parasi copiii si, intrand in casuta, se facu nevazut.

- Draga Mosule, spuse renul, patru copii frumosi, destepti si indrazneti au dorit sa te cunoasca personal si au venit din tara lor pana aici, in Laponia, pentru a se asigura ca existi cu adevarat si ca tu esti cel ce le pregateste jucariile.

- Sa intre repede, pana nu ingheata de frig! striga acesta fericit, in timp ce le pregatea deja copiilor prajiturele si lapte cald, punand mai multe lemne pe foc pentru a incalzi camera.

- Poftiti in casa, Mos Craciun va asteapta, le spuse renul celor patru aventurieri, in inimile carora o bucurie de neasemuit se asternuse si o mare emotie le ardea obrajorii, deja rosii de frig.





Capitolul III – In casuta Mosului

In timp ce inimile lor bateau cu putere, Mos Craciun incepu sa le povesteasca celor mici cum fabrica jucariile impeuna cu spiridusii si cat de mare era atelierul lui. Le arata si scrisorile copiilor pe care le adunase peste an, pe care erau trecute numele, adresele, precum si darurile ce trebuiau sa le primeasca fiecare.

Dupa ce isi mancara prajiturelele si isi baura laptele cald, cei patru mersera in atelierul Mosului si ramasera surprinsi de ce vazura acolo: papusi, ursuleti, bomboane, ciocolata, biciclete, patine, rotile, hainute, skateboad-uri cat vezi cu ochii, o mare intindere de lucruri extraordinare. Mosul le arata chiar si scrisorile lor ce sosisera cu putin timp in urma.

- Matei, Lisa, Marius, Aurora, ia uitati-va ce am eu aici! exclama Mosul, desfacand scrisorelele copiilor, scrise chiar de mana lor.

Cadourile lor erau deja ambalate, iar in ziua urmatoare Mosul urma sa plece impreuna cu renii sai spre micutii de pe tot globul, incarcand sania la maxim cu jucarii.

A doua zi dimineata Mosul ii invita sa mearga cu el la ferma sa de reni. Aici zapada putea dura si doua sute de zile, de aceea toate saniile erau trase cu ajutorul lor. Dupa ce trecura prin padurea plina de zapada, cei patru hranira personal renii, afland despre felul in care oamenii de aici ii cresc, ii ingrijesc si ii hranesc.

- De obicei acesti reni minunati mananca mere doar de Craciun, ca pe o delicatesa, deci astazi ii vom servi cu ce le place lor mai mult, spuse Mosul, in timp ce le inmana mere tuturor, inclusiv celor ce ii trageau saniuta.

Avand mai mult timp la dispozitie, copiii se distrara alaturi de batranel toata ziua, vizitand tinuturile magnifice ale acestei tari minunate.

- Ajutati-ma sa incarcam saniuta cu tot ce au pregatit spiridusii pentru ca seara se apropie, iar cei mici ne asteapta veseli, spuse acesta.

Si, impreuna cu Mos Craciun, cei patru incepura sa dea din mana in mana cadourile confectionate de spiridusi, incarcandu-le in sanie si umpland-o pana la refuz.

- Gata Mosule, sania este incarcata si pregatita de drum, spuse Lisa.

- Si acum ce mai urmeaza? intreba Marius

- Vreti sa ma ajutati voi sa impart jucariile in seara asta? Apoi va voi lasa si pe voi pe la casele voastre.

- Cu placere, Mosule! se auzira glasurile fericite ale celor patru.

- Dar inainte sa plecam la drum as vrea sa facem impreuna un om mare de zapada care sa imi vegheze casa si sa aiba grija de spiridusi in timp ce eu sunt plecat, mai spuse Mos Craciun.

- Desigur! raspunsera copiii, incepand sa care zapada cu lopetile, facand intai un bulgare mare, ce il modelara ca un corp, apoi unul mai mic ce tinea loc de cap.

Lisa aduse din casa un fular, o palarie si un morcov, apoi baietii facura rost de doua bete si doi carbuni pentru ochi, in timp ce Aurora puse nasturi la hainuta omului de zapada. Apoi insusi Mosul ii lega prietenului sau de zapada fularul la gat.


Purchase this book or download sample versions for your ebook reader.
(Pages 1-8 show above.)